În mod surprinzător, puține dintre cele peste 3000 de specii de țânțari se specializează să muște… oameni. Majoritatea sunt oportunisti – se hrănesc atunci când sunt capabili și din multe surse.

 

Speciile Aedes aegypti și Anopheles gambiae sunt bine cunoscute pentru preferința pentru sângele uman și pentru rolul lor de vectori, care transmit boli la om.  Ae. aegypti a fost legat de boala Zika, iar  An. gambiae poartă parazitul, care provoacă malarie.

Cele 3000 de specii de țânțari ,care vor sânge, par să prefere doar anumiți oameni,- să îi muște pe unii în defavoarea altora. De ce?

 

Ce factori ar putea influența alegerea țânțarilor?

Există multe povești, iată însă adevărul științific.

• Toate speciile de țânțari folosesc dioxidul de carbon ca indicator pe termen lung că o gazdă se află în apropiere. Cu toate acestea, CO₂ este omniprezent și oferă puține informații pentru a ajuta un țânțar specialist să-și identifice ținta preferată.
• S-a demonstrat că acidul lactic este atractiv alături de CO₂ și este mult mai răspândit în mirosul uman decât la alte animale.
• Alți compuși precum amoniacul, unii acizi carboxilici, acetona contribuie, de asemenea, la completarea mirosului uman.

 

Aceste informații explică de ce oamenii ajung să fie o masă pentru țânțari și nu o pasăre, o vacă sau o șopârlă.

Și acum de ce au preferințe? Cea mai bună dovadă pentru motivarea alegerii unui țânțar între diferite persoane este variația microbiotei pielii.

 

Microbiota pielii umane:

Această microbiotă este constituită, în principal, din bacterii și ciuperci nepatogene, care trăiesc pe pielea noastră și în foliculii de păr. Combinația de mirosuri, pe care o emit sub formă de compuși organici volatili, este factorul critic în a spune țânțarilor cât de gustoși am fi.

Microbiota pielii nu este transmisă ușor între oameni prin contact. Avem aproximativ un miliard de bacterii pe cm pătrat de piele, cuprinzând adesea sute de specii. Aceasta înseamnă că țânțarii, care aleg între diferite persoane, s-ar putea să nu fie selectați  de noi, ci mai degrabă de compoziția microorganismelor care trăiesc pe pielea noastră.

 

• Având în vedere variația și abundența bacteriilor din microbiota pielii, este probabil surprinzător faptul că mirosul și gustul unui țânțar-femelă, care caută o gazdă, să poată detecta aceste diferențe.  Aici trebuie să luăm în considerare comportamentul,,, feminin.  Țânțarul mușcă și numai când își produce ouăle.
• Compoziția microbiotei pielii noastre depinde în cea mai mare parte de mediul nostru – ce mâncăm și unde trăim. Tot ceea ce atingem, mâncăm, bem, spălăm are potențialul de a introduce noi microbi, dar există dovezi că genetica unei persoane poate influența și microbiota pielii într-o măsură mai mică.
• Merită să amintim că transpirația pură nu are mirosuri distincte, deci transpirația nu poate fi responsabilă pentru atragerea țânțarilor. Mai degrabă, variația compoziției chimice a transpirației și a ratelor de producție a transpirației între oameni ar putea duce la condiții benefice pentru unii microbi, care pot atrage țânțarii.
• Oamenii de știință sunt siguri că țânțarii își aleg gazdele umane în funcție de bacteriile, care le trăiesc pe piele.